Toarnă cu găleata în a treia vineri din februarie
Pe ușă scrie
Florărie
Execută la comandă:
Lumânări pentru nuntă și botez
Buchete de nuntă, gașpouri
Aranjamente florale pentru orice ocazie
Coșuri cu flori
Coroane, jerbe
Deschide-o
Intră
Pe jos e marmură albă
Din tavan se desprind liane verzi
Pe tejghea sunt înșirate poate margarete galbene, poate lalele, poate iriși, poate frezii, poate trandafiri
Pe rafturi, pentru diversitate, flori de plastic, ghivece, hârtie igienică, detergenți de vase, uleiuri pentru aromoterapie
Doamna din spatele tejghelei are vestă și are bentiță de lână peste părul scurt, în florărie nu e multă lumină și e răcoare.
Zilele de lucru curg asemănător. Încep la 9 și se termină la 18. Dimineața, o mașină aduce florile. Dumneaei le așază. Pregătește comenzi, dacă are. De exemplu, lumânări pentru botez. Pregătește aranjamente pentru magazin, dacă nu.
Florăria e aici de pe vremea lui Ceașcă. Era de două ori mai mare și vestită în tot Bucureștiul. Pe atunci, doamna vindea tot flori, doar că în alt spațiu. Întreprinderea care o gestiona s-a desființat în 95 și a vândut sediile către foștii angajați. Așa a ajuns la Piața Națiunilor Unite, mai mult din întâmplare. Sediul de la Romană a fost preluat de doamna Cris, prima care a adus florile artificiale în România. I-a terminat.
La Piața Națiunilor Unite i-a mers bine o perioadă, când funcționa aici și tribunalul. Era mai multă vânzare, te duceai la avocat cu o floare. Acum zona e cvasi-pustie și parcă nu merge bine nici de Ziua Îndrăgostiților, tinerii sunt la Universitate, nici de 8 Martie, când e liber la ministere. Acum, clienții de bază sunt angajații de la ministere și oamenii care o cunosc de mult timp. Cei care trec întâmplător pe stradă merg, mai degrabă, la florăria-gheretă. E mai vizibilă.
Ce flori se dau mai bine? Toate merg cam la fel. Mai puțin garoafele. Garoafele nu prea se mai vând.
Înainte era mai bine și pentru că nu erau așa de mulți scandalagii. Care să-i spargă geamurile, care să se ia la bătaie, care să arunce cu sticle de bere. Nu trebuie să dea cu vopsea albă în fiecare an. Nu trebuia să pună tablă în geam.
Ar fi bine să se îmbunătățească spațiul verde. Ar fi bine să se pună niște băncuțe, dar nu se poate pentru că nu sunt locuri de parcare. Ar fi bine să se planteze niște pomi. A pus și dumneaei, dar au dispărut. Ar fi bine să apară toate astea, dar n-o să reziste.
Una peste alta, nu e chiar rău. De atâta timp de când vine zi de zi în zonă, doamna se cunoaște cu toată lumea. În spatele florăriei vagon, sunt scaune, pe care doamnele mai în vârstă din zonă se așază zilnic, când vin să povestească ce li s-a mai întâmplat și sunt întâmpinate de un zâmbet deschis și înțelegător: ne mai trece timpul împreună.
text de Alexandra Voivozeanu
