Instrucțiunea de utilizare: ăsta e perimetrul, piața din față
Alexandra e o tipă crescută în Tineretului, care înainte să se mute în Națiunile Unite știa zona, dar nu ar fi putut pune degetul pe hartă, să zică: aici! S-a mutat în vara lui 2017 și, de atunci, se raportează la zonă ca la acasă, dar și ca la o poartă de intrare în Centrul Vechi.
Zona a început să prindă contur pe harta ei și cu ajutorul reperelor taximetriștilor sau ale prietenilor. Nu e bulevardul, e PIAȚA Națiunilor Unite, cunoscută înainte drept „Piața Operetei”. Cel mai invocat reper e blocul turn. După asta e invocată bulina. Alexandra își amintește de panica pe care a trăit-o în prima lună după mutare, când își imagina că blocul turn o să cadă, la cutremur, pe blocul în care locuiește ea.
„Pentru mine, șocul cel mai mare a fost că ăsta chiar nu e cartier.”
Pentru ea, un cartier înseamnă un loc liniștit, care îți oferă siguranță, în care cunoști cel puțin 50% din fețele pe care le vezi zilnic și ai small talk cu vecinii. Mai înseamnă și să vezi o coroană de copaci la nivelul geamului, ceea ce aici lipsește. Spune că a crescut cu o imagine de care i-e dor: tatăl ei venind cu sacoșa de la cumpărături, oprindu-se la povești cu vecina de la doi.
Spațiul de aici nu i se pare prietenos din punct de vedere arhitectural. Pare un perimetru izolat. Mai ales noaptea, când coloanele obstrucționează lumina și asta îi dă un sentiment de panică. Simte că trebuie să meargă foarte repede și să intre în bloc, să stea cu cheia în mână.
„Te grăbești să ajungi în casă, nu stai să mai arunci un ochi la ce e în jur. Nu există o grădină sau ceva care să te rețină un pic. (...)E o graniță pe care o simt, nu simt neapărat că sunt conectată cu ceea ce e în spate.”
Totuși, când iese din bloc, privirea îi fuge spre blocurile mici, unde există copertine cu dungi și balcoanele frumoase, ceva romantic. Atunci vede și „șarmul blocurilor mici contrastând cu mamutul (n.r. blocul turn)”.
Ca un sentiment general, spune că aici vede multe inegalități, ceva de care ești ferit într-un cartier, unde crede că oamenii sunt mai la fel. E în centru, oamenii și autobuzele trec încontinuu, și îi lipsește sentimentul de a se simți legată de ceva de aici.
„E incredibil cât de izolați suntem, de fapt.”
Text de Andrada Lăutaru
