Stă pe un scaun în spatele încăperii vagon, supra aglomerată de cabluri, surse de calculator fără carcase și piese tot felul.
Magazinul lui de reparații de calculatoare e în același loc, de 20 de ani. Pereții sunt o mărturie a tranziției. Poze cu regele Mihai. Afișe cu eroii nu mor niciodată. Un afiș cu politicieni români de generații mai vechi și mai noi care înfulecă de pe o masă acoperită pe jumătate de steagul UE, pe jumătate de steagul american.
N-aveau cum să arate altfel. E în Asociația Revoluționarilor, am ieșit în 21, nu spun de 22. N-a ieșit cum spera, am ajuns să regret acea revoluție. Așa că a plecat din țară în ‘97 să lucreze pentru IBM și s-a întors într-o perioadă când i se părea că lucrurile o iau într-o direcție bună.
A ajuns aici din întâmplare. Era perioada boom-ului informatic şi căuta un loc în centru. În plus, pe locul poștei avea sediu și o firmă mare de calculatoare, pentru care lucra ca subcontractant.
Știa, oricum, zona de dinainte. De când lua, împreună cu soţia, tramvaiul 42 din Titan până la pod, unde avea capătul. Veneau pentru cofetăria din zonă, cam două sâmbete pe lună: Gioconda cred că se numea, dar s-ar putea să mă înșel. Nu erau multe distracții ca acum și mâncam câte o prăjitură. După, își continuau plimbarea prin centru.
Nu simte că spaţiul s-a schimbat neapărat de atunci. Dispensarele sunt aici dintotdeauna. Biserica a fost reconstruită aproape pe vechiul loc, era plasată cumva spre centrul intersecției. Cofetăria era pe locul economatului. Alimentara, pe locul Mega Image-ului de astăzi (la subsol era un bar). Centrul de pâine, pe locul Clic. Florăria cuprindea și spațiul Poștei de astăzi și era vestită în timpul comunismului pentru că era foarte bine aprovizionată. Ștrandul era pe locul parcării din fața Bisericii.
Cel mai mult îi plăcea spațiul verde care a fost reorganizat odată cu construirea fântânilor noi, în 2002. Îi plăcea și monumentul din granit negru, un fel de glob pământesc, foarte interesant.
Acum zona e moartă, e zonă de trafic din centru și nimeni nu-și pierde timpul să oprească. Farmacia s-a desființat din lipsă de clienți, la fel și banca, care aparent nu-și acoperea cheltuielile. În zonă sunt doar funcționari publici, avocați, mai e puțină agitație la restaurant, unde mai opresc câteva autocare cu turiști străini. După ora 15, nu mai este mișcare, iar în perioadele reci, traficul e aproape inexistent.
Și clienții sunt din ce în ce mai puțini. Toată lumea a trecut la tabletă din cauza la Facebook, care o să se închidă în curând, să vedem ce o să facă. În plus, se lucrează mult la negru, cu anunțuri pe Facebook și OLX, dacă eu zic 100 de lei, ăla zice 50, că pe el nu-l interesează taxe, impozite. Așa că face mai ales recuperări de date pentru clienții vechi, contabili, avocați, care vin și din partea cealaltă a orașului pentru că n-au încredere să își lase calculatorul pe mâna oricui.
Text de Alexandra Voivozeanu
