Adunarea Generală

Lucrurile s-au schimbat mult, oarecum mentalitatea oamenilor, fluctuația proprietarilor, atunci era o comunitate foarte închegată.

Când Alecsandru Stoica s-a mutat în Piața Națiunile Unite era un copil, iar majoritatea majoritatea vecinilor lui erau atenţi la buna organizare a comunităţii. „Ţineau mult mai mult la acest complex. Eu aş numi-o parte din zona 0 a Bucureştiului, vorbim de centru.”

CITEȘTE AICI PRIMA PARTE A POVEȘTII.

Acum e președinte de bloc și simte că nu mai există o comunitate atât de strânsă. Chiriașii vin și pleacă, iar proprietarii nu mai stau aici. Una dintre cele mai importante experiențe trăite ca președinte de bloc, este cea prin care spune că a scos din impas blocul în care a copilărit:

Am devenit administrator absolut întâmplător, nici măcar nu era programat să fiu prezent la ședința respectivă, la adunarea generală, care dă votul unui președinte. De curiozitate, până să iau liftul am tras cu urechea la ceea ce se întâmpla în holul blocului. Se discuta problema apei calde, a căldurii. Era octombrie 2013. Se știa că nu se va furniza căldură, nu mai aveam de 8 luni apă caldă, din cauza datoriilor acumulate. Oamenii erau foarte revoltați, și-au dorit schimbarea vechii conduceri. Câteva persoane din adunarea generală au insistat să rămân. Am rămas, împreună cu soția mea. La un moment dat m-am trezit, din mijlocul mulțimii, propus pentru această funcție. Inițial, nu am fost de acord, din cauza serviciului pe care îl aveam și care necesita destul de multe deplasări. Adunarea generală s-a convocat pentru săptămâna următoare. Am devenit președinte pe 13 octombrie, la insistențele soției și ale unor locatari care mă știau de când eram mic și care și-au oferit sprijinul, pentru ca împreună să scoatem blocul din impas.

A reușit să obțină căldură și apă caldă prin plăți prin eșalonare.

Pe 3 decembrie ne-am bucurat ca niște copii când am simțit că se încălzesc caloriferele.

La sfârșitul lunii iunie 2018 i se termină mandatul, după patru ani jumate de conducere a blocului.

Rămâne de văzut dacă voi mai candida.

Text scris de Andrada Lăutaru