La un moment dat am chemat pompierii

Ora 5
Nici întuneric, nici lumină
Poate sorb din cafea, poate sorb din ceai, poate nu sorb (din) nimic
În anii 90, totul e încă posibil
Etajul 9
Pe balcon
Ce oraș miniatural
Un pătrat de iarbă, dar nu din cea mai verde
Pe pătratul de iarbă
Văd câini – o haită
Dorm înșirați
Câine lângă câine lângă câine lângă câine
Lângă câine lângă câine
Prin fiecare pom
De frica câinilor
Așezați câine lângă câine lângă câine lângă câine
Stau spânzurate pisicuță tremurândă lângă pisicuță tremurândă lângă pisicuță tremurânde
Etajul 9
Pe balcon
Ce oameni miniaturali
Ar vrea să treacă
Dar e mai înțelept să ocolești
Pătratele de iarbă în care încep să se trezească
Un câine lâng-un câine lâng-un câine lâng-un câine.

La un moment dat am chemat pompierii.

text de Alexandra Voivozeanu