Îți place mirosul de la metrou? Îl știi? E unul anume, umezeală cu încă ceva, să încerci.
În mai se face un an de când s-a mutat într-unul dintre blocurile de la Piața Națiunilor Unite. Zgomote tot felul, senzații olfactive și oameni care mișună încoace și încolo, dacă ți-ar descrie locul nu ți-ar fi greu să ți-l imaginezi.
Poate locul ei preferat din zona e gura de metrou din parcare.
Îmi place mult să stau aici, preț de câteva respirații, pentru că îmi place foarte mult mirosul de la metrou și se simte miros din ăla intens de metrou, fix cum îmi place mie…un fel de delir olfactiv.
În mijloc e fântâna, care, în timpul verii, se aude de parcă ar avea un râu în față și care e animată de oamenii care vin și se joacă și se spală, spre nemulțumirea rezidenților:
- Am auzit vecini referindu-se la ei într-un fel aiurea. Îi văd cu alți ochi. Să vină curați și să vorbească cu te rog frumos. Stau în condițiile alea… E clar, nu e ca și cum au o viață prea ordonată, dar oamenii nu au unde să stea și au două clase, cel mai probabil. Adică, ce te aștepți?
De-o parte și de alta a fântânii, sunt băncuțele cu seniori simpatici, care pare că-s acolo dintotdeauna. Undeva, în spate, între două scări de bloc, e un petic negru de pământ, fără prea multe plante, dar încadrat de pietre așezate simetric, meticulos, la perfecțiune.
Zona e survolată de o mulțime de
porumbei tupeiști care mănâncă și zboară deasupra capului trecătorilor.
Între oamenii de pe hartă se țes, când şi cînd, pânze subțiri de încredere și solidaritate. Se agaţă, când şi când domnul simpatic, de la magazinul de legume, care știe cum să aleagă roșiile. Se agaţă, când şi când, vecinii care i-au lipit, ei și colegilor de apartament, post-it-uri ca să-i atenționeze că se fură biciclete în zonă. Se agaţă, când şi când proprietarul fast-food-ului care, atunci când s-a oprit electricitatea, i-a spus că îi poate plăti mai târziu dacă are banii doar pe card. Și care a fost de acord ca, la sugestia ei, să angajeze o persoană dintr-un mediu defavorizat.
Din descriere nu lipsește, însă, cotlonul din stânga blocului turn. Întunecat și nesigur pentru femei. Pe acolo își face veacul tipul ăsta - masturbatorul. Când l-a văzut pentru prima oară, s-a speriat super tare și am urlat că o să chem poliția. El a plecat super relaxat. Și colega ei de apartament s-a simțit amenințată, când trecea pe acolo într-o seară în care nu era nimeni în jur. Ca să îl evite, a trebuit să se prefacă că recunoaște pe cineva în spate.
Vecinii cu care au încercat să discute despre cum ar putea să rezolve problema, nu au fost prea receptivi:
vine de mult aici și nu face nimic.
Între oamenii de pe hartă se țes, când şi când, pânze de solidaritate. Ce păcat că-s așa fragile.
Text de Alexandra Voivozeanu
